E pentru prima dată când relatez aici o experiență personală de genul acesta, dar o fac şi pentru că îmi doresc să rămână scrisă de mâna mea (și a tastaturii, evident 😃), pentru că a fost totul mult prea frumos şi minunat. Şi pentru că mă voi putea bucura astfel din nou şi din nou de tot ce am trăit!
În cele ce urmează, o să fac un periplu al aventurii noastre (doar nu era să mă bucur singură de o așa experiență, nu?) în faimosul New York, oraşul care nu doarme niciodată.*
*Disclaimer – o să folosesc multe cuvinte admirative – ca minunat, impresionant, etc 😁 Și propun să citești textul asta cu Alicia Keys pe fundal cu piesa asta: Empire State of Mind, va fi totul mai fain așa.
Toată această experienţă a pornit de la o singură întrebare: „Cum ar fi să bem o cafea în New York la început de iunie?” Ei bine, după asta au urmat ceva agitație şi nelămuriri – dar, iată-ne câteva luni mai târziu, direct în inima New York-ului, bucurându-ne la maximum de această experienţă.
Viza. Procesul e destul de neintuitiv, cu mulți pași pe care îi descoperi din aproape în aproape, dar cumva-cumva, cu răbdare şi muuuulte rugăciuni (să meargă platforma şi să nu pice ceva) reuşeşti să completezi formularul necesar, care te duce mai apoi în zona de solicitare a interviului, după ce achiți taxa de rigoare. După şi mai multe zile de aşteptare, cu muuultă răbdare, poţi merge la ambasadă, la ora stabilită pentru interviu. Evident că am fost acolo mai devreme (paradoxal pentru mine), iar în tot timpul cât am aşteptat să-mi vină rândul la discuţie, creşteau şi emoţiile, dar şi întrebările din mintea mea: „Oare o să trec mai departe? Oare o să meargă rapid şi ajung la timp la şedinţa de la muncă? Oare ce mă va întreba?” Dar totul a mers bine, am urmat toți paşii, iar interviul a durat maximum 2 minute şi, câteva zile mai târziu, am şi primit viza de la curier.
Zborul. Toată aventura a început cu un zbor de 9 ore, cu plecare din Polonia. Să mai zic că nu am putut face check-in-ul online? Ah, da, pentru că, fiind la primul zbor în SUA, era necesar ca vizele să ne fie verificate fizic, de aceea am stat o noapte întreagă cu emoţii. Tot răul spre bine, all good la îmbarcare. Zborul a fost foarte plăcut, cu multe discuţii alături de colegul nostru de scaun – un domn în etate, polonez, care locuia de câţiva ani în America, ghiciţi unde? Fix în cartierul unde eram şi noi cazaţi – Queens. Timpul a zburat la propriu şi a fost foarte fain (serialele şi filmele disponibile ne-au ajutat mult), echipajul a fost foarte amabil – recomand LOT Polish Airlines – foarte profesionişti. La întoarcere, am putut vedea cu ochiul liber trecerea de la noapte la zi, iar zborul a fost şi mai scurt: 7 ore, New York – Varşovia.
Aventura la faţa locului
Oraşul. Sentimentul pe care l-am avut când am păşit pentru prima dată în centrul oraşului a fost acela de copleşire – simţeam că totul este uriaş, gigant şi că eu sunt doar o furnică în acel megapolis. Este însă plin de farmec, de clădiri care parcă se ciocnesc de nori (unele trec chiar dincolo de ei) şi de o diversitate vizuală la tot pasul. Am simţit totodată şi admiraţie, pentru minţile luminate care au putut gândi astfel de proiecte, înălţătoare la propriu. Pentru mine au fost multe momente în care mă loveam de alţi oameni pe stradă, pentru că mă pierdeam cu privirea către cer, urmărind fiecare clădire fermecătoare de sticlă. Acolo e un mix incredibil între vechi şi nou, între ieşit din tipare şi convenţional, între clasic şi modern. Oraşul nu doarme şi e un loc în care banii nu doar că se fac, ci se şi cheltuie, iar la orice colţ de stradă există o oportunitate pentru ambele situaţii. Şi pentru că „time is money” în New York, pentru a nu întârzia la întâlnirile planificate, distanţa dintre străzi era bine calculată încă din trecut: 1 minut pentru străzile aflate pe verticală şi 3 minute pentru cele pe orizontală.
Oamenii. Ce mi-a plăcut şi mai mult la acest oraş e că vedeai la orice pas oameni de tot felul, care mai de care mai grăbiţi, mai vorbăreţi sau mai contemplativi. Toată lumea era într-o agitaţie continuă, dar cumva îţi găseai ritmul tău şi era ok, oricum ar fi fost.
Obiectivele. E un loc tare ofertant pentru turişti, cu numeroase obiective – dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost vizita la Statuia Libertăţii. A fost o experienţă în sine (deşi era să fim „pescuiţi” de nişte oportunişti care organizau tururi similare, dar neoficiale), plină de noutăţi. Am ajuns de pe uscat direct pe insulă cu vaporul, iar acolo am descoperit un obiectiv impresionant prin dimensiune şi prin modul în care e administrat şi îngrijit.
De asemenea, mi-a plăcut mult şi Empire State Building, un loc impresionant, care ne-a oferit o privelişte minunată asupra oraşului şi a tuturor clădirilor importante din împrejurimi.
Am ajuns şi pe Broadway, de aceea am profitat de acel moment şi am participat la un spectacol de musical – „Chicago”. A fost minunat! Nu mai participasem până acum la un astfel de spectacol, dar a fost cu muzică bună, live orchestra, artişti super talentaţi (şi ce băieţi frumooooşi 😃) şi show adevărat. M-I-N-U-N-A-T!
De asemenea, Central Park, Brooklyn Bridge, Grand Central Terminal, Times Square (noi folosim ad blocker pentru a nu mai vedea reclame, dar acolo toată lumea le adoră), High Line, Chinatown, Little Italy, Bronx Zoo şi vizita pe Staten Island (călătoria cu feribotul a fost super relaxantă) au făcut din aventura noastră americană una de neuitat.
Nu mai zic că din perspectivă de comunicare, marketing, PR & co, acolo era raiul – găsești studii de caz la orice colț de stradă, poți intra în contact direct cu multe persoane la o cafea în parc și da, ai multe oportunități într-o metropolă unde orice idee poate deveni realitate.
În final, tot ce pot spune e că uneori e bine să acţionezi şi la impuls şi să nu refuzi o invitaţie la cafea, căci iată unde te poate duce! 😁
N-aş fi scris articolul acesta dacă nu ar fi fost cu adevărat important pentru mine şi cred (și sper deopotrivă) că poate avea şi o doză de inspiraţie pentru cei care citesc şi plănuiesc sau îşi doresc să ajungă cândva acolo, chiar merită!